Primele detalii istorice care atestă existența localității Seimeni datează din vremea lui Constantin Șerban (sau Constantin Șerban Basarab, numit și Cârnul), domn al Țării Românești cu ajutorul principelui transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea (între 1654 și 1658) și al Moldovei (în 1659 și 1661).
Răscoala seimenilor și dorobanților din 1655 a avut loc in primăvara anului, ca reacție a mercenarilor (majoritatea de origine sârbească) la intenția domnului Constantin Șerban (care la rândul său a fost sfătuit de boieri) de a-i concedia si alunga din țară. Revolta a cuprins inițial Bucureștiul, apoi toată țara. Pe 27 februarie 1655 cete ale răsculaților au atacat casele boierești, jefuindu-le si omorându-i pe boieri, pe soțiile si pe copii acestora. În răscoală a murit boierul Papa Brâncoveanu (omorât la baza dealului Mitropoliei), tatăl viitorului domn Constantin Brâncoveanu, fiul său putând fi salvat doar pentru că a fost substituit cu un copil de țigan.
Legenda spune că slugile din casă au dat seimenilor un copil de ţigan pentru a fi omorât. Seimenii au crezut că l-au omorât pe Brâncoveanu, dar el a scăpat. După cum mărturiseşte în cronica cunoscută sub numele de „Anonimul Brâncovenesc“, el a fost crescut de unchii săi, Şerban Vodă, Constantin Stolnicul şi Mihai Spătarul.
Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea al Transilvaniei (1648-1660) îi scria mamei sale: „voievodul din Țara Românească este la locul său, dar s-a făcut o nemaipomenită vărsare de sînge, dărăbanii seimeni nu s-au milostivit nici de boieroaicele însărcinate, nici de copiii nevinovați, au ucis nenumărați boieri, sărmanul domn Sava și Preda (ucis 3 ani mai tărziu de succesorul la tron : Mihnea al III-lea) și-au răscumpărat viața cu mulți bani, i-au omorât fiul, i-a rămas un nepot de la fiu, în locul acestuia slujile au dat un copilaș de țigan, așa i-au scăpat viața, mulți boieri au fugit încoace (în Transilvania)”.
Constantin Șerban a trebuit să facă față acestor răscoale astfel că în 1655 i-a învins la Simplea, pe râul Teleajen, seimenii și dorobanții în fruntea cărora se găsea Hrizea Vodă, rivalul său. Datorită însă acestor răscoale, care secătuiseră țara, Constantin Șerban a pierdut treptat sprijinul boierilor și al poporului. În anul 1659 Constantin Șerban a intrat în Moldova și l-a bătut la Jijia pe voievodul Gheorghe Ghica al Moldovei, dar acesta s-a întors împreună cu aliații săi tătarii și l-a alungat peste munți, în Ardeal.
În mai 1660, Constantin Șerban intră în București împotriva aceluiași Gheorghe Ghica, devenit între timp domnitor al Țării Românești și îl alungă peste Dunăre, dar armatele turco-tătare îl reîntronează, iar Constantin Șerban este nevoit să se retragă. Face o nouă expediție în Moldova împotriva lui Ștefăniță Lupu („Papură Vodă”) (1659 – 1661), dar nereușindu-i o victorie decisivă, este nevoit să se retragă iarăși, refugiindu-se în Transilvania, unde și-a cumpărat moșii în județul Bihor.
A murit în anul 1682, în Polonia.
Constantin Brâncoveanu (copilul salvat in răscoala seimenilor) a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714 având una dintre cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale în timpul său.